- Views: 91
Consiliul Academic Român, reunind Academia Română, Academia de Științe a Moldovei și celelalte academii membre, își reafirmă, cu prilejul Zilei Limbii Române, responsabilitatea de a apăra și promova adevărul științific, memoria istorică, patrimoniul cultural și valorile fundamentale care definesc identitatea și continuitatea poporului român. Reuniți la Chișinău, într-o zi consacrată limbii comune care ne unește, considerăm că este de datoria comunității academice să reafirme, dincolo de conjuncturi politice și de interpretări ideologice, adevărurile fundamentate prin cercetarea istorică, lingvistică și culturală.
I. O istorie comună
Românii de pe ambele maluri ale Prutului aparțin aceluiași spațiu istoric și de civilizație, constituit de-a lungul secolelor prin comuniune sau unitate de origine, limbă, cultură, tradiții și conștiință a apartenenței. Marii învățați moldoveni din secolele al XVII-lea – al XIX-lea, de la cronicari și Dimitrie Cantemir până la Mihail Kogălniceanu și Mihai Eminescu, au afirmat răspicat că, dincolo de denumirile regionale legitime, numele cel mai general al locuitorilor acestui spațiu este cel de „român”, iar limba se numește „limba română”. Dialectele și graiurile regionale nu fac decât să îmbogățească mereu limba română, cu aspectul ei cel mai îngrijit, limba literară. Prutul a devenit, în anumite perioade ale istoriei moderne și contemporane, frontieră politică, dar nu a putut constitui o frontieră a limbii, culturii, memoriei și spiritualității românești. La fel s-a întâmplat în anumite perioade istorice și cu poporul german, despărțit prin frontiere politice arbitrare și reunit apoi, când a fost momentul oportun.
Istoria Basarabiei, adică a jumătății de răsărit a Moldovei – numite în multe izvoare „Țara Românească” – este o parte firească a istoriei generale a românilor. Destinul populației dintre Prut și Nistru a fost profund marcat de confruntările geopolitice și de deciziile marilor puteri, mai ales de anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812 și de consecințele Pactului Ribbentrop–Molotov din 23 august 1939. În pofida frontierelor, ocupațiilor, deportărilor, represiunilor, politicilor de deznaționalizare și încercărilor de substituire a identității, continuitatea limbii și culturii române în spațiul dintre Prut și Nistru a rămas constantă. Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 a exprimat, la rândul său, revenirea la adevărul istoric și la valorile mișcării de renaștere și eliberare națională. Materialele prezentate C.A.R. subliniază că acest document a fost rezultatul unui amplu proces de renaștere națională și de mobilizare spre unitatea națională și europeană.
II. Limba română – expresia fundamentală a unității noastre
Consiliul Academic Român reafirmă adevărul stabilit de lingvistică, filologie și istorie: limba vorbită de populația majoritară din Republica Moldova este limba română. Limba română este una și aceeași pe ambele maluri ale Prutului, în diversitatea firească a graiurilor sale regionale. Denumirile din anumite perioade istorice – de exemplu numele de „limba moldovenească” – impuse și promovate în mod artificial de către foștii ocupanți, nu pot modifica identitatea științific demonstrată a limbii române. Limba română nu este numai un mijloc de comunicare. Ea reprezintă un depozitar al memoriei colective, un spațiu al creației și al gândirii, un element fundamental al identității și una dintre cele mai puternice punți între oamenii care locuiesc pe cele două maluri ale Prutului. Toți marii oameni de cultură români, de la cronicari la Dimitrie Cantemir, de la Școala Ardeleană la Mihai Eminescu, de la Bogdan Petriceicu Hașdeu la Alexei Mateevici, au afirmat numele corect al limbii noastre, ca valoare identitară supremă și ca marcă a continuității spirituale a poporului român. La Chișinău, la 31 august 2026, afirmăm de aceea răspicat: Limba română ne unește pentru că este aceeași pentru toți și pentru că exprimă o aceeași realitate, istorie și cultură, ea stând la temelia identității comune.
III. Identitatea populației băștinașe dintre Prut și Nistru
Consiliul Academic Român consideră că identitatea unei comunități trebuie abordată cu respect față de libertatea individuală de autoidentificare, dar și cu respect față de adevărul documentat de științele istorice, lingvistice, etnologice și culturale. Din această perspectivă, populația majoritară, istorică și băștinașă dintre Prut și Nistru aparține, prin origine, limbă, cultură și tradiție, spațiului identitar românesc. Identitatea moldovenească reprezintă o identitate regională legitimă, aidoma tuturor identităților regionale românești și este integrată în identitatea culturală, etnică și istorică mai largă a poporului român. În același timp, pe ambele maluri ale Prutului sunt respectate limba, cultura și tradițiile tuturor comunităților etnice și lingvistice. Afirmarea identității românești a populației majoritare nu înseamnă nicidecum, nicăieri, nici în România și nici în Republica Moldova, diminuarea drepturilor sau demnității celorlalte comunități. Unitatea se construiește prin respect reciproc și prin egalitatea drepturilor.
IV. Datoria intelectualității
Istoria modernă demonstrează că marile transformări politice au fost adesea precedate de transformări culturale și spirituale. Înaintea unității politice a existat unitatea de limbă, cultură și conștiință. Conștiința națională este convingerea apartenenței la un popor anume, închegat în perioada modernă sub formă de națiune. Intelectualitatea românească – academicieni, oameni de știință, profesori, cercetători, scriitori, istorici, artiști, clerici, jurnaliști și oameni ai culturii – a avut un rol fundamental în păstrarea conștiinței unității naționale și în pregătirea marilor momente ale istoriei românilor. Această responsabilitate revine intelectualității și astăzi. Într-o epocă a dezinformării, manipulării istorice și polarizării societății, misiunea intelectualului nu este de a alimenta confruntarea, ci de a aduce în spațiul public adevăr, cunoaștere, echilibru și viziune, pe baza unor argumente solide. Academiile au, în această privință, o răspundere aparte. Apelul C.A.R. adoptat la București a stabilit deja că mediul academic are datoria să combată falsificarea adevărului istoric prin cercetare, documente și argumente.
V. Unitatea prin cunoaștere
Consiliul Academic Român consideră că apropierea dintre cele două maluri ale Prutului trebuie construită temeinic, prin convergența spațiilor educaționale, științifice, culturale și spirituale. Chemăm academiile, universitățile, institutele de cercetare, instituțiile de cultură și educație, bibliotecile, muzeele și comunitățile intelectuale din România și Republica Moldova:
— să dezvolte programe comune de cercetare asupra istoriei și culturii românilor;
— să promoveze limba română și patrimoniul cultural comun;
— să contribuie la elaborarea și utilizarea unor materiale educaționale fundamentate științific;
— să intensifice mobilitatea elevilor, studenților, doctoranzilor, profesorilor și cercetătorilor;
— să creeze infrastructuri, publicații, arhive și platforme digitale comune;
— să combată sistematic falsificarea istoriei și manipularea identitară;
— să apropie noile generații de patrimoniul comun și să le ofere posibilitatea de a se cunoaște și de a construi împreună.
Tinerii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să cunoască adevărul istoric și să beneficieze de acces la același mare spațiu al culturii, educației și cercetării românești, idee afirmată și în Apelul C.A.R. de la București.
VI. Despre viitor și reîntregire
Consiliul Academic Român constată că problema viitorului raporturilor dintre România și Republica Moldova aparține, în ultimă instanță, cetățenilor și instituțiilor democratice ale celor două state. Academiile nu se pot substitui voinței cetățenilor și nici nu pot juca rolul instituțiilor politice. Ele au însă obligația de a crea fundamentul de cunoaștere pe care deciziile politice responsabile să poată fi luate. Orice apropiere instituțională și orice eventual proces de reîntregire trebuie să se întemeieze pe voința liber exprimată a cetățenilor, pe principiile democrației și statului de drept, pe respectarea cadrului constituțional și a dreptului internațional, pe protejarea drepturilor tuturor cetățenilor și pe apartenența europeană a spațiului românesc. Aceste principii se regăsesc explicit și în documentele prezentate spre reflecție Consiliului Academic Român. Rolul intelectualității este de a pregăti premisele unei asemenea apropieri prin cunoaștere, educație, cultură, dialog și reconstruirea încrederii. Reîntregirea spirituală și culturală trebuie să preceadă și să pregătească orice formă de reîntregire instituțională pe care generațiile prezente sau viitoare o vor decide în mod democratic.
VII. Chemarea de la Chișinău
La 31 august 2026, de Ziua Limbii Române, la Chișinău, Consiliul Academic Român cheamă intelectualitatea, instituțiile academice și culturale și întreaga societate de pe ambele maluri ale Prutului să transforme adevărul istoric în cunoaștere, cunoașterea în apropiere și apropierea în solidaritate crescută și toate acestea în faptă. Nu putem schimba trecutul, dar avem datoria de a-l cunoaște și de a-l transmite generațiilor viitoare, ca temei al faptelor de unitate politică viitoare. Avem obligația de a pune temelia unui viitor solid pentru toți vorbitorii limbii române, apelând la o educație corectă, la o cultură generală solidă, la un proces de cercetare științifică elevată. Prutul poate separa două administrații, dar nu poate despărți o limbă, o cultură, o memorie comună și un popor.
Limba ne unește, încât putem spune, parafrazându-l pe Nichita Stănescu: patria noastră este limba română.
Istoria ne face părtași la același trecut și ne îndeamnă spre același viitor.
Cultura ne identifică pe aceleași coordonate.
Cunoașterea ne luminează drumul spre viitor.
Consiliul Academic Român își reafirmă angajamentul de a contribui, prin autoritatea științei, educației și culturii, la consolidarea unui spațiu comun al cunoașterii românești, deschis Europei și lumii, întemeiat pe adevăr, libertate academică, demnitate, solidaritate și responsabilitate față de generațiile viitoare – în continuarea misiunii asumate prin Apelul de la București.
Adoptată la Chișinău, la 30 august 2026,
de Biroul Consiliului Academic Român
